Fractura-luxaţia Monteggia-Stănciulescu: trecut și prezent (2)

Istoric medical al luxației cotului, Subluxația articulației umărului

Insuficienţa cardiacă este o problemă de sănătate publică atât prin rata mare de mortalitate, cât și prin impactul social și economic pe care le implică.

Alinierea gresita a suprafetelor articulare sau instabilitatea vor duce la restrictii de mobilitate si artroza. Tratament: Majoritatea luxatiilor simple de cot sunt stabile dupa reducere, redislocarea acuta si dislocarile cronice recurente sunt rare. Radiografia inainte si dupa manevrele de reducere ajuta si la identificarea unor eventuale fracturi asociate. Chiar si cele mai mici fracturi ale procesului coronoid sau ale capului radial pot fi importante si potential problematice in management-ul tratarii acestei afectiuni. In cazul luxatiilor stabile, indicam reducerea ortopedica.

Insuficienţa cardiacă poate conduce la o serie Luxaţia este ireductibilă sau instabilă prin interpoziţia de părţi moi.

Dacă reducerea ortopedică eșuează, după încercări se recurge la tratamentul chirurgical. Mai întâi se abordează articulaţia humero-radială, care la nevoie se fixează cu o broșă trecută transcondilian, cu cotul flectat la 90 de grade, pentru a stabiliza capul radial și apoi fractura ulnară, care se fixează cu tija TEN.

Luxaţie prin deplasare secundară sub aparatul gipsat: reducerea s-a efectuat insuficient, din cauza interpoziţiei de părţi moi. Totdeauna trebuie verificată stabilitatea reducerii, întrucât instabilitatea prin interpoziţie, chiar dacă e fixată cu broșă transcondiliană, duce la subluxaţie sau reluxare.

Instabilitatea impune reducerea deschisă a luxaţiei pentru extirparea ţesutului fibros sau reconstrucţia ligamentului inelar și apoi fixarea transcondiliană cu broșă. În aceste cazuri, în prim timp se refracturează ulna sau, dacă s-a format callus, se practică osteotomie de ulnă și apoi se reduce luxaţia.

Ulna se fixează sau refixează cu tijă elastic.

Tehnica Burnei în tratamentul luxaţiei congenitale şi posttraumatice de cap radial - Viața Medicală

Luxaţie nediagnosticată la momentul iniţial: la săptămâni după suprimarea gipsului aplicat pentru fractura ulnară, se constată deformarea cotului și luxaţia capului radial. În evoluţia acestor cazuri, leziunile se amplifică, iar mișcările de compresa pentru durere în articulațiile mâinilor și prono-supinaţie se limitează.

Rezecţia capului radial este contraindicată la copii, deoarece în evoluţie se dezvoltă cot valg. Fractura de ulnă asociată cu fractura Harris-Salter II de cap radial se tratează chirurgical, pentru că reducerea este întotdeauna instabilă. Fractura ulnei se stabilizează cu o tijă elastic, iar capul radial se fixează cu o broșă trecută prin condil-cap-col și diafiza radială.

Consolidarea vicioasă a fracturii duce la o complicaţie severă: cap radial magna-excentric subluxat. Discuţii La copii și adolescenţi, rezultatele tratamentului sunt mai bune decât la adulţi.

Aceasta se datorează capacităţii de remodelare a diformităţilor angulare mici și timpului scurt necesar pentru vindecare. Tratamentul non-operator are indicaţie de bază și se face în funcţie de tipul fracturii ulnare 1,2. O angulaţie ulnară mai mare de 36,5 grade este un reper important, predictiv pentru asigurarea stabilităţii prin intervenţie operatorie. În general, se obţin rezultate bune și câteva complicaţii majore 3.

Luxația obișnuită a umărului

Cele mai bune rezultate se obţin prin tratamentul non-operator. Walton și colab.

În funcție de vârsta leziunii primite, luxațiile sunt împărțite în trei tipuri: 1. Luxație proaspătă vătămarea a fost primită în următoarele trei zile ; 2.

În evaluările lui Walton trebuie ţinut seama de faptul că axul radio-condilian nu trece invariabil prin treimea medie a condilului humeral la copiii cu coate normale. Așadar, acest ax este doar sugestiv pentru luxaţia capului radial, nu patognomonic 5.

Sună la Arcadia

Prezenţa a doi sau mai mulţi markeri de instabilitate impune tratamentul chirurgical. Walton preconizează o nouă clasificare ce are în vedere gradul de stabilitate a leziunilor de tip Monteggia și care să permită selecţia pacienţilor care necesită fixare internă. Dacă reducerea ortopedică este ineficace, iar capul radial rămâne ireductibil sau instabil, este necesară reducerea deschisă și excizia ţesuturilor interpuse.

Intervenţia se face prin abord Koher sau posterior. În timpul operaţiei, antebraţul se poziţionează în istoric medical al luxației cotului, pentru a evita lezarea nervului interosos posterior. Reducerea deschisă și reconstrucţia ligamentului inelar sunt rareori necesare dacă reducerea ortopedică se practică în primele 6 ore posttraumatism. Dacă reducerea luxaţiei nu este posibilă, se recurge la osteotomia deschisă a ulnei.

Fracturile complete necesită reducere deschisă și fixare internă. Fracturile oblice scurte se artroza cronică a cotului prin fixare intramedulară cu TEN. Fracturile cominutive istoric medical al luxației cotului oblice lungi se fixează cu plăci sau șuruburi 6. Leziunile cronice În cazul fracturilor vechi și neglijate se practică chirurgia reconstructivă: excizia ţesutului scleros din articulaţia radiohumerală, osteotomia proximală de ulnă, reducerea capului radial și reconstrucţia ligamentului inelar.

Reconstrucţia tardivă a leziunilor cronice de tip Monteggia- Stănciulescu poate fi complicată și imprevizibilă 1. Cele mai bune rezultate se obţin la copiii care nu au depășit patru ani de la momentul iniţial și au vârsta sub 10 ani 7. În fracturile cronice sunt indicate intervenţiile de alungire a ulnei 8 sau de scurtare a radiusului 9dacă există riscul creșterii excesive, mai ales în cazul unei luxaţii vechi Monteggia-Stănciulescu.

Intervenţia  operatorie la adolescenţii care au capul radial hipertrofiat are un prognostic deficitar, pentru că nu mai există capacitatea de remodelare evidentă Corectarea subluxaţiei sau luxaţiei capului radial prin abord minim invaziv pe ulnă urmat de implantarea unui istoric medical al luxației cotului extern conferă o flexibilitate substanţială pentru obţinerea poziţionării optime a ulnei. Osteotomia se poate fixa cu o placă pentru a facilita eficienţa operaţiei.

Această atitudine este o metodă sigură și eficientă pentru a trata fractura-luxaţie Monteggia-Stănciulescu la copiii care au fost diagnosticaţi tardiv Tratamentul tulburărilor cronice în fractura Monteggia-Stănciulescu rămâne controversat la pacienţii cu schelet imatur. Osteotomia ulnară urmată de aplicarea unui mini-fixator Ilizarov este o opţiune viabilă, mai puţin invazivă decât fixarea plăcii.

Rezultatele pot fi excelente Osteotomia ulnară și tracţiunea-angulaţie progresivă prin fixator extern unilateral pot obţine rezultate satisfăcătoare în fractura-luxaţie Monteggia-Stănciulescu în care luxaţia a rămas neobservată, dacă se aplică o tehnică chirurgicală meticuloasă.

Trebuie avut grijă în ceea ce privește istoric medical al luxației cotului osteotomiei și tracţiunea-angulaţie progresivă. Arcul de flexie-extensie s-a îmbunătăţit semnificativ postoperator și a fost corelat pozitiv cu angulaţia Rezultate bune pot fi obţinute după reducerea deschisă cu osteotomie având deschidere cuneiformă. Rezultatele clinice și radiologice apar după 6 luni. Rezultatele radiologice par mai bune la copiii cu vârsta mai mică de 6 ani Subluxaţia capului radial poate persista cu consecinţe pe termen lung dacă aceste fracturi nu sunt tratate.

După reducerea deschisă a fracturii, rezultate bune se pot obţine prin reducerea deschisă a ulnei și osteotomie ulnară cu deschidere cuneiformă dorsală. Procedurile suplimentare, precum reconstrucţia ligamentului inelar, broșa K trecută trans-condilian și broșa K fixată radio-ulnar cresc stabilitatea articulaţiei radio-condiliene dacă sunt făcute după osteotomia ulnară și după corectarea diformităţii ulnei Reducerea anatomică stabilă a fracturii de ulnă este rezultatul reducerii anatomice a capului radial luxat 1,6.

Insuficienţa cardiacă la pacientul hematologic: costul tratamentului antineoplazic

Experienţă Am tratat 19 pacienţi cu leziuni acute de tip Monteggia- Stănciulescu și 7 cu leziuni cronice, 6 preluaţi, aceștia fiind trataţi iniţial în alte spitale. Cei cu leziuni acute au avut vârsta între 3 și 16 ani, excepţie făcând un pacient nou-născut cu sindrom Silverman.

LIVE cu Dr. Mihai Rascu - Instabilitatea Umarului

Perioada de urmărire la 11 pacienţi a fost de ani. La 9 pacienţi rezultatele au fost bune și excelente, iar la 2, mulţumitoare, respectiv deficitare. La doi pacienţi cu luxaţie instabilă s-a recurs la reducere deschisă. Aceștia au avut unghiul de ascendenţă al capului radial Fig. Axul condil-cap radial formează cu perpendiculara pe axul condil-radius un unghi care are consecinţe privind instabilitatea sau ireductibilitatea luxaţiei, dacă este mai mare de 20 de grade.

Axul condil-cap radial unește cel mai distal punct al condilului cu mijlocul diametrului capului radial, iar axul condil-radius unește același punct cu mijlocul diametrului metafizar radial distal.

În acest caz, lamboul a fost fixat cu un fir neresorbabil trecut prin humerus, transosos. Transversal, fragmentul osos a permis o sutură bine ancorată a lamboului, iar luxaţia s-a stabilizat. La celălalt caz, cu leziune tip II, s-a pus în evidenţă un ligament istoric medical al luxației cotului integru care se interpunea reducerii, iar capul femural luxat a fost repoziţionat, fiind trecut intraligamentar.

La un nou-născut cu sindrom Silverman am consemnat o fractură tip Monteggia-Stănciulescu asociată cu o fractură Harris-Salter I a extremităţii distale a humerusului. Gradul crescut al instabilităţii a impus abord deschis și fixarea fracturii de humerus cu broșe. Luxaţia capului radial și fractura de ulnă s-au redus.

istoric medical al luxației cotului

La vârsta de 1 an, radiologic nu au apărut modificări, iar mobilitatea cotului era normală. Pacienţii cu leziuni cronice au fost trataţi prin abord minim invaziv urmat de implantarea unui fixator extern. La un grup format din 4 pacienţi s-a făcut osteotomie ulnară și tracţiune-angulaţie progresivă pe fixator extern. Reglarea unghiului de deschidere s-a făcut în două cazuri sub anestezie pentru a avea certitudinea reducerii luxaţiei.

Rezultatele au fost bune și satisfăcătoare. Grupul celorlalţi 3 pacienţi a fost tratat prin alungirea ulnei și reducerea capului radial pe o broșă de tracţiune. Rezultatele au fost satisfăcătoare în 2 cazuri și nesatisfăcătore într-un caz. Complicaţii În ultimii 20 de ani recunoașterea fracturii Monteggia s-a îmbunătăţit, iar rata complicaţiilor a scăzut foarte mult.

Cele mai frecvente complicaţii sunt consecinţa diagnosticării tardive. Reluxarea capului radial este una dintre cele mai frecvente complicaţii; ea poate fi prognozată și evitată prin evaluarea indicilor terapeutici. Reluxarea capului radial după reducere atrage atenţia asupra faptului că, uneori, fractura-luxaţie nu a fost bine investigată Progresul tehnologic în radiologie și cercetare a ajutat la o mai bună definire a leziunilor Monteggia-Stănciulescu și la apariţia unor clasificări care permit o mai bună orientare terapeutică 6,13 și a unor indici terapeutici de evaluare 4.

Alinierea anatomică a capului radial se obţine prin osteotomie de ulnă și reducerea deschisă a acesteia.

istoric medical al luxației cotului

Pacienţii sunt ţinuţi sub observaţie. Nu este necesară explorare. Paralizia cedează de regulă spontan. Dacă după luni nu apare rezoluţia spontană, se vor face investigaţii și se tratează. Pseudartroza fracturii ulnare apare mai ales în cazurile în care este nevoie de intervenţie operatorie pe ulnă. Anchiloza radiohumerală și sinostoza radioulnară sunt complicaţii redutabile prezente în cazurile neglijate și rămase netratate. Miozita osifiantă survine în cazurile neglijate pentru perioade îndelungate de timp.

Capul radial subluxat magna-excentric Fig. La 4 ani a prezentat o fractură tip Monteggia; fractura proximală a ulnei cu fractura decolare Harris-Salter I cap radial și luxaţia extremităţii proximale a radiusului. După tratament ortopedic radiusul s-a consolidat vicios. Axul radiusului intersectează ulna în supinaţie maximă.

Artroplastia de cot - dr. Mihai Tudor Gavrila - Global Medical

Concluzii Deviza esenţială în tratamentul fracturii-luxaţie Monteggia- Stănciulescu rămâne diag­nosticul precoce și tratamentul non-chirurgical. Cele mai bune rezultate se obţin prin tratamentul non- chirurgical efectuat în primele 6 ore după traumatism. În cazurile prezentate tardiv și în leziunile cronice, rezultate bune se obţin prin chirurgia reconstructivă. Fixatoarele externe sunt eficiente și trebuie folosite cu rigurozitate. Tratamentul are în vedere trei deziderate majore: reducerea și stabilitatea luxaţiei, corectarea fracturii de ulnă și minimalizarea forţelor care pot determina recidiva luxaţiei.

Bibliografie 1. Ring D. Monteggia fracture children and adults. Ramski, D. Pediatric Monteggia fractures: a multicenter examination of treatment strategy and early clinical and radiographic results. J Pediatr Orthop ; 35 2 3. Foran I, et al.

J Pediatr Orthop. Stability-based assessment of Monteggia-type istoric medical al luxației cotului predicates failure of treatment. J of Pediatr Orthop B 26; 5. Ramirez, R. Journal of Pediatric Orthopaedics ; 34 8 : 6. Johnson NP, Silverman M. Monteggia fractures. In: StatPearls [Internet]. Treatment of the missed Monteggia fracture in the child.

J of Bone and Surgery B ;74 B 3 8. Long-term clinical and radiographic outcomes after open reduction for missed Monteggia fracture-dislocations in children.

istoric medical al luxației cotului

J Bone Joint Surg Am ; — 9. Chronic radial head dislocation in children, Part 2: results of open treatment and factors affecting final outcome.

J Pediatr Orthop ; —97 Anterior dislocation of the radial head in children: aetiology, natural history and management.

Meniu de navigare

Ulnar osteotomy and the ilizarov mini-fixator for pediatric chronic Monteggia fracture-dislocations. Medicine Baltimore. Complications during the treatment of missed Monteggia fractures with unilateral external fixation: a report on 20 patients in a year period in a tertiary referral center. J Pediatr Orthop B. Long-term follow-up of corrective ulnar osteotomy for missed Monteggia fractures in children.

Anual peste de pacienți beneficiază în SUA de această procedură. Proteza de cot Patogenie Articulația cotului este alcătuită din trei oase: humerusul distal și capetele proximale ale cubitusului osul de pe fața internă a antebrațului — situat în prelungirea degetului mic și radiusului situat pe partea externă a antebrațului în prelungirea degetului mare. Capetele osoase au forme specifice, fiind acoperite de un cartilaj fin, cartilajul hialin ce asigură alunecarea cu frecare minimă unul față de celalalt.

J Shoulder Elbow Surg. Monteggia-type elbow fractures in chilhood.